| 1.
|
SĂNĂT'ATE s.f. 1. Stare a unui organism la care funcţionarea tuturor organelor se face în mod normal si regulat. ◊ Casă de sănătate = sanatoriu; ospiciu. Sănătatea publică = bunăstarea sanitară, starea de salubritate a întregii populaţii. ◊ Expr. În sănătatea (cuiva sau a ceva) = a) urare făcută când se bea un pahar în cinstea cuiva sau a ceva; b) pentru a onora pe cineva sau ceva, în cinstea cuiva sau a ceva. Sănătate (bună)! = a) formulă de urare la despărţire; b) s-a sfârsit, nu mai e nimic de făcut; puţin îmi pasă! atâta pagubă! 2. Fig. Tărie, robusteţe. - Lat. sanitas, -atis.
Sursă
: DEX'98
(62139)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
Sănătate ≠ boală
Sursă
: Antonime
(72477)
- siveco |
| |
| 3.
|
sănăt'ate s. f., g.-d. art. sănătăţii
Sursă
: DOR
(280125)
- siveco |
| |
| 4.
|
SĂNĂT'AT//E f. Stare fizică si fiziologică normală a unui organism sănătos. A-si cruţa ~ea. ◊ ~! formulă de salut (la plecare). [G.-D. sănătăţii] /<lat. sanitas, ~atis
Sursă
: NODEX
(352365)
- siveco |
| |
|
|